Fac parte din fericita generație care a avut parte atât de o viață simplă, trăită în și după comunism, cât și de o viață inundată de „binefacerile” tehnologiei. Așadar… le-am văzut pe toate, cum se spune.

Copiii mei mai mari sunt deja adolescenți, iar uneori le povestesc despre cum este „viața normală”, cea la care îi îndemn pe cât de des posibil. Generația lor s-a născut cu telefonul în mână, ca să zic așa… Încerc să mă pun în pielea lor de multe ori; îmi dau seama cât de greu le vine să-și imagineze o altfel de viață, una departe de aceste instrumente ale tehnologiei. Sunt mândră de ei, au toate calitățile și sunt niște copii minunați ai acestei generații, însă eu vorbesc acum despre tineri la modul general.

Cum oare ar putea să catalogheze o adolescență petrecută între patru pereți, în mare parte, doar citind și învățând pentru școală, când ei au la o întindere de mână împlinirea oricărei pofte? Te plictisești și vrei să auzi niște glume care să te binedispună? Pac! Bagi două cuvinte cheie și găsești instant pe cineva care să te distreze. Vrei să nu petreci câteva săptămâni citind tratate pentru un proiect? În maxim 30 minute ai gasit rezumatul lor lucrat de către altcineva și înregistrat video pe Internet. Te simți singur sau vrei să te descarci unui prieten? Nu mai trebuie să aștepți zile întregi să vă întâlniți (căci telefonul fix funcționa pe impulsuri și era destul de scump, în funcție de câte minute vorbeai și distanța între interlocutori, ora la care sunai, deci te rezumai la strictul necesar), ci iei telefonul și trăncănești ore întregi cu cine dorești, oriunde s-ar afla în lume, chiar și pe gratis. S-a zis cu bilețelele trimise în secret de la unul la altul în timpul orelor sau cu drumul până la Poștă ca să trimiți o telegramă pe bani mulți. Acum, „bilețelele” ajung dintr-o parte în alta a țării în aceeași secundă datorită aplicațiilor de mesagerie.