
În ultima vreme, văd că mulți „progresiști” se aliază împotriva psihologului si gânditorului Jordan Peterson deoarece vede femeia așa cum este ea percepută în mod tradițional: dătătoare de viață, susținătoare blândă și înțeleaptă a soțului.
Ei bine, ideile lui – clar! – nu se potrivesc cu nebunia prezentului în care „și bărbații pot fi mame” sau „femeia este la fel cu bărbatul”. Din perspectiva mea, nu văd nimic greșit în ideile susținute de el. Dimpotrivă, acest om a ajuns să privească viața dintr-o perspectivă creștină deși a pornit în acest drum al cunoașterii psihicului omenesc ca ateu declarat! Practic, știința și-a dat mâna cu Biblia tocmai fiindcă cineva cu un IQ de geniu a cercetat cuvântul lui Dumnezeu cu dorința sinceră de a cunoaște adevărul. Astăzi, Jordan a ajuns, pentru mine, un model despre ce înseamnă să fii un creștin plin de credință și curaj în acest secol al nebuniei.
În discursul său intitulat „Cum a fost creată femeia”, Peterson analizează mitul biblic al creației și îl interpretează într-un mod filozofic și psihologic. El susține că povestea biblică a creației este un simbol care exprimă mai mult decât o istorie literală. El consideră că textul biblic se referă la o luptă interioară a omului, o luptă între ordine și haos, între ceea ce este cunoscut și ceea ce este necunoscut. Peterson argumentează că Dumnezeu, așa cum este prezentat în Biblie, este o reprezentare a forței care dă sens lumii și că omul are nevoie de o asemenea forță pentru a putea găsi un scop în viață și a face față provocărilor și neînțelegerilor.
Peterson sugerează că, prin faptul că femeia a fost creată din coasta bărbatului, se exprimă o idee fundamentală despre rolul complementar al celor două sexe în crearea și menținerea ordinii și armoniei în lume. El consideră că femeia este esențială pentru bărbat și că bărbatul este esențial pentru femeie, iar împreună ei formează o unitate care își găsește sensul în ordine și armonie. De asemenea, Peterson discută despre importanța căsătoriei și a familiei în cadrul acestei viziuni, argumentând că acestea reprezintă fundația socială și culturală a societății.
Continuarea