Cu toții am fost obișnuiți, de mici, să ascultăm povești cu prinți și prințese de parcă acela ar fi fost punctul cel mai înalt al acestei vieți și garanția fericirii. Cartea „Rezervă” (Spare) a Prințului Harry vine să vă dezamăgească în caz că încă mai gândeați că poveștile sunt adevărate. Poate nu degeaba toate acele basme se terminau odată ce se făcea nunta și nu mai afla nimeni ce se întâmpla după…

Din cartea lui Harry reiese multă tristețe. Mereu în urma fratelui mai mare, ca un cățeluș târât în lesă în urma stăpânilor, căruia îi mai arunci din când în când un os dar care simte că nu valorează mult, Harry a crescut în această atmosferă dintotdeauna. Ba, mai mult, nu numai că simțea că așa ar sta situația, dar chiar așa era denumit în discuțiile adulților din familie: rezerva.

Vă imaginați să aveți copii și să-i tratați diferit? Asta e caz de manual de psihologie/psihiatrie! Cât de traumatizați vor fi acești frați? Da, da, inclusiv fratele mare, nu doar cel mai mic! Ce individ răsfățat și paralel cu realitatea ați crește? Uite așa se dresează un narcisist malign: îi bagi în cap mereu, ani la rând, că el e special în comparație cu ceilalți și, gata, ai îndrăcit sufletul acelui om! Un viitor rege obișnuit să se uite de sus la cei din jur, desensibilizat, care va lua decizii cu cruzime și care îi vor aduce doar lui satisfacții de moment. Un psihopat. Opusul unui om smerit, plin de dragoste și compasiune, care se jertfește pentru ceilalți, așa cum ar trebui să fie un conducător…

Eu sunt un pic mai mare decât copiii Prințesei Diana, pe care am îndrăgit-o, deci am putut să le urmăresc evoluția, cu bune și rele, chiar și înainte de acest scandal al plecării lui Harry din Marea Britanie. Citind cartea lui, pot să pun cap la cap niște lucruri pe care le-am observat de-a lungul timpului și să confirm că ce spune el e adevărat. Spre exemplu, Harry subliniază că familia regală a contribuit la această distanțare între frați și că William (sau Willy, cum îi spune el) nu voia niciodată să-și petreacă timpul în compania lui. Acum îmi dau seama că, de fapt, în afară de evenimentele oficiale din familia regală, cei doi frați nu prea erau surprinși împreună, deși presa era mereu pe urmele lor.

Harry s-a simțit respins, neacceptat, neimportant, și evident că a alunecat pe o pantă întunecată. Țin minte pozele făcute de paparazzi cu Harry în fundul gol la petreceri și multe astfel de nebunii. Dacă ai un copil, știi instinctiv că acel suflețel are nevoie de toată dragostea de care ești capabilă, de îngrijire cu tandrețe, de a-i vorbi cu răbdare și tandrețe… Familia regală nu este așa. Reci, seci, în misiune de a dresa niște roboței care să execute niște sarcini fără sinceritate, doar pentru imaginea „instituției”, cum se auto-numesc. Potrivit nume. Mai potrivit decât „familie”, oricum…

Păcatele lui Harry sunt iertate, din punctul meu de vedere, tocmai fiindcă face dreptate Dianei pentru ce a suferit. Recunoaște că imaginea „instituției” este manipulată chiar din interior, de un departament care se ocupă fix de acest lucru. În felul acesta, desigur că nu vei găsi în presă decât articole scrise sau comandate de ei, care laudă constant anumiți membri ai familiei regale… sau îi distruge, așa cum au făcut cu Diana și, acum, cu Meghan Markle, soția lui Harry.

Ipocrizia nu are limite în această „instituție”. Atunci când afli adevărul și te uiți la FAPTELE lor, nu la vorbele mieroase, îți dai seama că sunt niște oameni complet diabolici. De la vorbele prințului consort Phillip care spunea „aș vrea să mă reîncarnez într-un virus că să ucid cât mai mulți oameni” și până la campania susținută de a o distruge pe Meghan, toate acestea vorbesc de la sine despre ce fel de oameni sunt. Meghan știa de la soțul ei, Harry, că ei sunt cei care lansează în presă tot ce apare despre ea, iar când au apărut îndemnuri de genul „Meghan trebuie să moară, cineva trebuie să o ucidă pe Meghan”, ce era să facă biata femeie? Să aștepte ca un nebun să pună în aplicare faptele astea la care era instigată populația? Bineînțeles că a făcut orice să plece, mai ales că devenise mamă, iar singurul lucru de care Harry poate fi sigur că l-a făcut bine în viața asta a fost să plece împreună cu ea, să rămână uniți. La bine și la greu împreună, așa cum este normal!

Jurnaliștii, adică mulți oameni fără o înțelepciune deosebită și foarte ușor de cumpărat, au preluat narațiunea presei britanice (conduse, după cum am spus, chiar de „instituție”), și anume că Harry a trădat familia regală și că Meghan e plină de defecte, că ăsta era planul ei etc. Indiferent cât de imperfectă e Meghan (ca oricare dintre noi, de altfel), ei nu aveau voie, moral vorbind, să se amestece în noua familie, ci să îi sprijine în dezvoltarea lor.

Mi-ar fi plăcut mai mult să citesc în presă despre prințul Andrew (fratele regelui Charles, fiul lui Elisabeth II), acuzat de pedofilie și tot felul de fapte îngrozitoare pe insula lui Epstein, prietenul lui. Studiați despre asta și ascultați mărturii despre ce fac capetele astea în coronate (sau încornorate?) în viața reală, când nu sunt la balcon făcând frumos din mână! În presa britanică nu o să auziți despre cum mai merge ancheta sau dacă au oprit-o pur și simplu… Sau despre bărbatul acela în pielea goală filmat încercând să scape de la un etaj superior al palatului ținându-se de un cearșaf și care probabil că a murit, dat fiind că este văzut cum cade de la înălțime. Sau despre un cadavru al altei persoane ucise, găsite pe moșia lor. Bine că vă țin ocupați cu Meghan. Orice face femeia asta este greșit pentru ei: cum a zâmbit, cum n-a zâmbit, cum a mers, cum a ținut mâna, cum a ținut piciorul, ce culoare a purtat sau n-a purtat, etc… Numai tâmpenii!!!

Au greșit Harry și Meghan că au vorbit despre experiențele lor triste sau chiar traumatizante trăite în mijlocul familiei regale? Eu nu cred. Dimpotrivă, îți trebuie mult curaj să înfrunți o instituție care se comportă ca o mafie. În plus, mi se pare imposibil să trăiești zi de zi doar pentru a fi folosit în manipularea opiniei publice pentru a menține popularitatea „instituției” (adică să-ți menții tronul prin minciună, falsitate, ipocrizie). Să nu ai voie să pleci din casă decât cu aprobare de la „stăpân”, să-ți lași copilul pe mâini străine în timp ce tu nu ai timp de el fiindcă ești trimisă colo sau dincolo să repari imaginea unei familii cu mari probleme și să fii „răsplătită” cu defăimare în presă… Meghan a căzut în depresie într-o asemenea atmosferă de la casa de nebuni, bineînțeles, dar i s-a refuzat orice ajutor medical când l-a cerut „ca să nu strice imaginea casei regale”. Așa cum a făcut și regina Elisabeta când Diana s-a dus la ea să-i spună că suferă de bulimie pe fond de depresie din cauza infidelității lui Charles, iar bătrâna a aruncat, practic, toată vina pe ea. Doar nu era să zică ceva despre boțul ei de aur prost crescut!

Totul este despre imagine, imagine, imagine… Adică, ni se vând gogoși permanent și oamenii sunt prostiți și manipulați ca o turmă de vite în ce direcție vor ăștia cu „sânge albastru” într-un constant efort de tip macchiavelic: „scopul scuză mijloacele”. Lipsă de respect pentru cetățeni, lipsă de asumare a responsabilității, sunt în stare de orice ca să-și țină fundul în tron și să nu-și dea populația seama cu cine are de-a face. Regi sau politicieni, sunt toți o apă și-un pământ!

Dacă e ceva de învățat din povestea lui Harry și a lui Meghan, exact asta este: nu vă luați după aparențe, există pe lumea asta oameni (sau „instituții”) absolut diabolici, în stare de orice mârșăvie, care vă zâmbesc în față în timp ce vă ucid. Merită orice sacrificiu pentru a păstra speranța unui cămin plin de dragoste și armonie, cu copii iubiți și tratați egal, sentimente care nu sunt comune în famlia regală…

Va urma.