Nu stiu dacă vouă vi s-a întâmplat (deși eu bănuiesc că da…), dar tocmai am trăit o întâmplare neplăcută într-un magazin românesc, de pe la noi… Sincer, nu prea știu nici cum să reacționez: să mă întristez, să ma înfurii, să râd?!?
E vorba de un magazin de haine… După câteva treburi rezolvate prin oraș, mi-a mai rămas cam jumătate de oră până să iasă copiii mei de la grădiniță, așa că am profitat de acele clipe și am intrat in respectivul magazin. Mai era o clientă, dar a ieșit la destul de scurt timp după ce am intrat eu. Magazinul era destul de mare, însă hainele erau astfel așezate încât puteai fi urmărit ușor de la casă, dacă se dorea asta… Totuși, aproape de cum am intrat, o duduie ce lucra acolo a fost ca o umbră pentru mine până când am ieșit! Și nu exagerez! A stat, efectiv, la MAXIM UN METRU de mine, permanent!
M-a întrebat imediat ce doresc. I-am răspuns că abia ce am intrat și nu mi-am făcut încă o idee despre ce aș putea găsi acolo… După această minimă conversație, a stat lângă mine, urmărind și reașezând fiecare haină pe care o atingeam! La început, am fost surprinsă când i-am văzut atitudinea. Pentru câteva momente, m-am gândit că e atât de neplăcut încât prefer să ies… Mă întrebam de ce face asta? Eram bine îmbrăcată, nimic din apariția mea nu cred că spunea despre mine că aș fi o hoață de haine… Chiar nu cred că îi place cuiva să fie tratat din start ca un hoț! Femeia aceasta nu știa, oare, care e limita de politețe și de serviciu?
Pentru că m-a prins într-un moment când simțeam că oricum nu am altceva mai bun de făcut până să îmi iau copiii, am intrat în ”joc” și am plimbat-o prin tot magazinul, uitându-mă la fiecare stativ de haine, luînd câte un umeraș și întorcîndu-l pe toate părțile… La fiecare haină la care mă uitam, îmi spunea ”E mărime universală, nu se potrivesc etichetele!”… deși era limpede că nu era așa.
Mi-am umplut brațul de haine și, la sfârșit, după ce am parcurs cât de agale am putut tot magazinul cu ea la maxim 1 metru de mine, m-am îndreptat spre cabina de probă. Desigur, după ce am petrecut atâta timp cu ea suflându-mi în ceafă, mă gândeam acum că poate o să vrea să intre și după mine în cabină… Asta urma logic, nu? Încruntată, s-a oprit, totuși, la câțiva metri, uitându-se ”cu dor” după mine. Mi-o și închipuiam îngrijorată cu privire la ce fac eu acolo…
Am probat hainele și am decis că iau doar două articole. Am găsit-o tot aproape de ușa cabinei, așteptându-mă. Mi-a cerut hainele celelalte pentru a le duce înapoi. Mă întrebam dacă să-mi pară rău de ea sau de mine… Nu înțeleg deloc această abordare a clientului, mai ales că am mai întâlnit această situație și cu alte ocazii, însă niciodată până acum nu am acceptat această postură și întotdeauna, până acum, am ieșit din orice magazin imediat ce vânzătoarea îmi crea o stare de disconfort.
Am încercat să îi găsesc circumstanțe atenuante, cum ar fi că, dacă dispare ceva din inventar, probabil că ea trebuie să acopere pierderile… Totuși, poți urmări un client de la distanță, discret. Extrema aceasta de a fi mereu în spațiul meu personal nu face decât să mă umilească (dacă te consideră, din oficiu, un posibil hoț) sau, în cel mai fericit caz, să te facă să te simți extraordinar de neplăcut! Nici nu e de mirare că un magazin atît de mare și de variat era atât de gol… Nici eu nu aș vrea să mai ajung vreodată acolo! Prefer să caut altele unde ești tratat cu respectul cuvenit și unde poți să parcurgi magazinul fără a simți un soi de agresivitate jignitoare.
Aș vrea să știu dacă ați trecut și voi prin acest fel de experiențe și cum le-ați abordat! Ați ieși din magazin? I-ați atras atenția vânzatoarei? Ați ignorat-o? Sau poate există cititoare care sunt chiar ele vânzătoare și ne-ar putea explica de unde vine această atitudine și ce am putea face pentru a avea o experiență de shopping plăcută…
Dragi Femei... 
Daaa… cunoastem!!! Eu am fost putin mai nesimtita si i-am dat 10 lei sa ia doua cafele sa stam si la taclale, daca tot se poarta ca si cand ar fi umbra mea…
A cerut scuze si m-a lasat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haha! E de luat aminte, poate voi fi nevoita si eu sa aplic metoda intr-o zi…
ApreciazăApreciază
Eu stii cum am scapat de genul acesta de vanzatoare? nu mai intru in magazine, comand doar online. Sincer, nici nu imi mai place la mall.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e si asta o solutie. Cam drastica, e drept… 🙂 Marele avantaj al magazinelor fizice este faptul ca poti sa probezi produsele inainte sa dai banii pe ele. Multe haine arata altfel pe noi decat ne imaginam… Dat fiind ca nu multa lume indrazneste sa atraga atentia vanzatoarelor ca acest comportament deranjeaza, sper ca macar articolul meu sa o faca. O zi minunata sa ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am nimerit de fiecare data marimea buna. Faza e ca mie nici nu imi place sa merg prin mall, deci solutia nu a fost atat de drastica :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu despre ce vorbești, eu deja m am obisnuit și nu le mai bag în seama
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu ies imediat, nu ma simt confortabil, insa știu ca in unele magazine asta este politica si vânzătoarele sunt învățate sa abordeze astfel clientul. Mai au si camere care le urmăresc. Unii manageri nu si-au dat seama ca strategia e total greșită. Vânzătoarea ar trebui sa semnaleze clientului ca e disponibila pentru ajutor, dar sa păstreze distanta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pacat…
ApreciazăApreciază
Sunt magazine in care nu mai intru din cauza vanzatorilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subscriu si achiesez in totalitate. Este un soi de hartuire…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu de obicei ignor ce nu îmi convine. Nu merită să mă supăr.
ApreciazăApreciază
nici mie nu imi place neam lucrul asta. si noi stam aproape de clienti, dar nu la 1 metru, clar! nu mi se pare ok, ii urmaresti de la distanta si atata tot. subscriu unei fete de mai sus, tot online-ul e solutia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De obicei la produse de makeup patesc asa, sau in magazine micute cu haine (cum sunt cele de cartier). In magazinele de la mall chiar nu sta nimeni in ceafa mea, doar daca le chem eu pe angajate. Oricum ar fi, e o experienta neplacuta sa stea chiar in ceafa ta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, asa e, in magazinele foarte mari nu iti stau in ceafa din mai multe motive. In primul rand, sunt prea multi clienti si nu ar angaja zeci oameni doar ca sa ii urmareasca. In plus, au camere de supraveghere si poarta aceea de siguranta prin care nu poti sa treci nevazut daca ai un produs nescanat la casa… Oricum ar fi, discretia e mama bunului simt! Sa stea cineva in spatele tau e ca si cum te acuza din start ca ai venit cu gandul sa furi. Cine se mai simte bine in acel magazin cand este primit asa???
ApreciazăApreciază
Eu am gasit o modalitate eleganta de a transmite ca o sa o solicit daca am nevoie de ceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, am folosit si eu astfel de formule, dar cred ca ne simtim amandoua rau dupa asta: vanzatoarea fiindca i-am „spart bula” si o vezi ca strange din dinti cu un pas mai in spate, iar eu fiindca am intalnit o situatie ca respectiva cand imi este stricata toata bucuria zilei. La modul ideal, ma astept ca vanzatoarea sa ma respecte din proprie initiativa, nu fiindca i-am spus eu…
ApreciazăApreciază
Urăsc genul asta de abordare și cred ca as fi abandonat cumpărăturile intr-un final
ApreciazăApreciat de 1 persoană